Pentru el totul prinde contur şi povestea e simplă şi frumoasă. Dar pentru ea totul se leagă de frică şi de adevăr nespus. De realităţi ascunse. Vreau să-ţi trăiesc povestea! ... Dar nu pot. Adevărul crud mă trage continuu de-o mânecă înapoi. Te vreau... Însă nu pot. Nu pot să te am. Nu-mi permit. Aş vrea să opresc totul aici, dar deja nu mai pot. Am zburat într-o săptamână atât de departe cu tine încât nu ştiu să mă mai întorc. Mă strângi în braţe şi simt că nu mai sunt eu. Simt că sunt eu, a ta, eu parte din tine. E vorba despre noi de aici înainte. Te simt lângă mine ca de-o viaţă întreagă. Te sărut şi te-aş săruta pentru vecie. Însemni mai mult decât aripile cu care zbor în zilele dureroase. Însemni sufletul cald lângă care respir fericire. Ador zâmbetul senin care-mi redă puterea, braţele care mă strâng în plină stradă doar pentru c-aşa simt ele, buzele calde care săruta sinceritate si pasiune.
Mă gândesc la tine şi pe-o foaie albă se-nşiră cuvinte de basm. De ce? Te-am găsit şi te descopăr filă cu filă, zi după zi. Gesturile-ţi şi vocea, cuvintele, ideile, toate astea mă fac să trăiesc clipe de poveste. Scriu alături de tine povestea pe care mi-o doream de mic copil. Eşti visul!
Mă reîntorc la adevăr, la realitate şi brusc a trebuit să mă trezesc! În lumea asta eu nu te pot zări iar tu nu te poţi regăsi. Te caut cu privirea dar e imposibil. Aştept mereu, cu drag dimineaţa zilei în care evadez cu tine pentru câteva ore, fără să pot să mă gândesc la lumea mea. Tu eşti gura de aer proaspăt şi braţele tale-s locul de scăpare. Nu ştii şi nu vei şti niciodată. Şi nimeni nu va înţelege niciodată ce-a fost în mintea mea. Contează că o fac eu, aşa cum tu spui mereu... Viitorul nostru va fi mereu visat cu ochi deschişi dar niciodata împlinit. Nu aparţii lumii din care eu vin, lumii pe care n-o vei înţelege şi n-o vei accepta. Nu-ţi cer şi nici nu-ţi pomenesc. Nu vei putea afla vreodată. Ziua-n care voi pleca va fi furtunoasă... şi va fi crâncen şi dureros şi-amar şi-nsuportabil!!!
