Ai plecat tu cu noaptea, n-am mai oftat și mi-a fost bine.
A venit el cu primăvara...
Absorb culorile, le savurez și ele curg râuri din mine,
Îmi amintesc de tine,
pierdut printre copacii mei ucați și-nalți...
Te-aș mai striga preț de-o privire abătută-n mine,
dar fug și-s fericită cu-alte tablouri,semnate ”o zi superbă”.
Mă-nchin trecutului o clipă pe-un genunchi,
dar celălalt îmi fuge și-aș mai sta cu tine!
la două cești de ceai de mentă și-o poveste,
dar sunt de neoprit și azi și mâine...
și dacă ne-om vedea în zeci de ani pe-o stradă prea aglomerată,
Să nu te temi, căci eu te văd și-o să-ți șoptesc la o ureche
Că te-am avut, te am, te voi purta,
ca azi... și mâine-n suflet!
