Azi salut clubul „Nu știu”

  Groaznic atunci când te trezești de dimineață fără să ai ce să faci. Cu-o scârbită oboseală, m-am ridicat din pat. De ce? Puteam sa mai dorm. E prima oară când nu mai am chef să dorm. Am o sadică dorință să scriu, am o mie de idei și mă împotmolesc totuși. Azi nu mă înțeleg. Nu știu să ador decât cafeaua asta neagră. Azi vreau al naibii de mult ceva... Încă nu știu ce. Azi vreau să fac un lucru da' cât timp Eva asta orgolioasă din mine există, n-o să pot.
  Mă gândesc deocamdată la o singură chestie, am energie...și ce fac azi?! Aș vrea să fac un lucru bun, pentru că de-o bucată de vreme mă ocup doar cu rahaturi nesemnificative.
   Mi-am dat seama de ceva, cred că de azi detest să primesc flori. E așa frustrant să le vezi cum se usucă, cum se pleoștesc, cum mor. E urât, mai ales când ai impresia că trebuiau să țină parcă ceva în viață. Azi e prima oară când îmi doresc să plouă să pot să-mi dau seama dacă sunt irascibilă sau e chestiune permanentă, asta, cu „nu știu”...

Atunci când buna dispoziție se trandformă în inspirație...

Hain sufletul tău iubite-amant
Căci eu te-am respectat sfânt ca un jurământ
Atunci când ți-am promis tăcerea de pe lume,
Și oarbă ca o bufniță, m-am amuzat la ale tale glume!

M-au prins nisipuri mișcătoare de un sân,
Și m-a mușcat chinul hapsân
Când mi-am dat seama chiar în miezul nopții,
Că tu visai doar... să-mi dai jos chiloții.

Și azi în prispa casei stau, sufăr decepții
Ca să-nțeleg ale mamei concepții
Dar ce să-i faci când te lovește iarăși febra
Și te apucă înmulțirea și algebra...

Azi o să fim fericiți!

  Pentru că toată lumea se plânge de zilele de luni, eu azi mă bucur de ea. Pentru că azi mă bucur de soarele ăsta timid, ador cafeaua asta fierbinte din stânga mea, melodia asta care-mi dă o stare de bine, pentru că trăiesc și-mi place la nebunie s-o fac. Și ce daca e început de săptămână?! Azi e luni și mă bucur de persoanele din viața mea, de sărutul mamei de dimineață, de primul gând pe care l-am avut când am deschis ochii, de faptul că sunt îndrăgostită, de faptul că încă mă ține inima să iubesc și-am să iubesc multe lucruri de azi înainte.

  Ți-ai face cine știe ce părere despre viața mea, când de fapt nu-i așa. N-am zis că am o viață așa perfectă, ci doar că azi e o zi superbă și-o să iubesc toate noutățile pe care le aduce. Azi renunțăm la griji, renunțăm la gânduri negre, la orice altceva ce ne-ar ține deprimați în spatele unei ferestre. Ieșiți cu toții afară!!! Vă așteaptă viața!
  Și ce dacă o să plouă, asta inseamnă că nu trebuie să continuați să trăiți?! Ce vă împiedică să fiți fericiți? Pe mine azi, lăsați-mă să fiu fericită!!! Motive avem cu miile. Vă trimit un zâmbet și vă provoc să fiți fericiți!

Lumea-i plină de femei superficiale

 Cine spune că femeile au nevoie neaparat de cadouri scumpe și chestii materiale pentru-a se simți mai iubite și mai fericite. Țin neapărat pe această cale să dezmint această afirmație, cu riscul de a nu mai fi considerată o femeie normală! Știu că un cadou potrivit nu poate da greș niciodată în a vedea o femeie strălucind de fericire, dar cât de mare e satisfacția când vezi o femeie strălucind la fel, doar privind bărbatul pe care-l vrea lângă ea. Deci cadourile și celelalte mici răsfățuri, fac o femeie fericită... Dar asta-nseamnă că femeia aceea nu se mulțumește sau nu e îndeajuns de fericită cu bărbatul care-i stă alături.
 Ca femeie, țin să spun că nu se compară bijuterie sau cadou cu unica senzație de-a vedea pe cineva că face niște gesturi mici, dar sigure pentru tine. Nu se compară niciun dar material cu sentimentul că ești apreciată de un om sincer. Prefer o floare ruptă de pe stradă,într-un moment spontan, decât un trandafir cumpărat, că uite așa scrie ”la carte” că tre' să-i dai femeii.
 Cadourile, le las în seama tuturor femeilor superficiale, care nu se pot bucura de niște gesturi simple superbe. Eu mă satur cu-o încurajare, cu-n sfat bun, cu-o mângâiere, cu-n sărut pe frunte dulce și din inimă și cu faptul că oricare ar fi băiatul de lânga mine, știe să mă înțeleagă, știe cum sunt, știe cum să mă facă sa mă simt importantă. Cadourile se compară între ele, sentimentele nu!

Atunci când îmi lipsești, atunci când te vreau

 Sunt unele povești de dragoste pe care le trăiești atât de superficial, cele cărora nu le acorzi atenție, dar cele care-ți lipsesc cel mai mult. Au fost doar câteva momente, numărate pe degete. Au fost momente lipsite de încărcături sentimentale sau efecte speciale. Simple, dulci, drăguțe. Nu-i poveste de dragoste de roman, nu-i relație amoroasă și nu știu ce a fost. N-am putut să îmi explic sau nici n-am vrut. Două brațe suave m-au îmbrățișat și acum zici că totul s-a petrecut în mintea alcuiva. Două buze m-au sărutat cu căldură, înțelegere și mi-au lăsat dulceața amintirii. Nu regret niciun moment. Poate doar c-a fost prea puțin și sufletul meu nu s-a bucurat îndeajuns.

 Oamenii se schimbă așa repede, de la o zi la alta. Eu nu m-am schimbat deloc. Mie doar îmi place tăcerea. Am înțeles că poate speranța stătea prea des la ușa mea, dar totuși n-am crezut că un om poate avea o varietate atât de largă de fețe. Nu-i nimic. L-am cunoscut și rău și dulce și prieten și înțelegător și acid... și mi-a plăcut la nebunie! Dacă mi s-ar oferi șansa de-a retrăi acest episod, Dumnezeule, aș face-o! Poate că aș fi făcut lucrurile cum trebuie, poate că aș fi încercat măcar să-l păstrez, dar aș strica așa, o bună traiectorie a vieții mele. Aș devia complicatul. Îmi plac lucrurile complicate. De-asta poate n-am vrut să procedez cum trebuie și cum spuneai tu ”am eșuat”. Nu sunt sarcastică, dar trebuie să-ți spun că am adorat privirea aceea răutăcioasă și tăioasă!! Am iubit conversația întunecoasă și privirile tale ucigătoare. Până și sărutul ăla plin cu ură. Aș repeta episodul la nesfârșit. Mulțumesc încă odată pentru că de mult n-am simțit că trăiesc, iar felul în care mi-ai vorbit, felul în care m-ai privit, felul în care m-ai sărutat cu dispreț a trezit în mine cea mai adormită ființă, viața.

Merităm pumni de țărână

Au curs pârâie de umilință
Au prins cuvintele ființă,
S-a diluat sânge cu apă
Săpami-aș Doamne groapă!

Unde m-afund știu viermii morți
Și unde-aș vrea să fug, închise vor fi porți
M-aș face pulbere de praf sau bolovani la vale,
Să n-aud... sufletele-mi cânt-a jale.

Citești priviri și nu mai înțelegi deloc,
Dă semnelor murdare foc...!
Suspină unde nu s-aude muscă speriată,
Bea numai din izvor, apă curată.

Mi-am dezlegat brățara de credință
Am să mai treier lanuri mari de biruință,
Plec capul, dar speranța e în aripi, surdă
Și mintea mea, în fața vieții, crudă!

In the name of love

Soul mate, for so long I'm expecting you home,
at the same window, wearing only some pearls,
trembling.
But I do know, that when you will appear,
you will sip of my fear...
And I shall hug you with my obsessed arms of your body heat.
You seem to come so slowly and quietly,
and from a corner of my dried out and foolish body
I'll cry you out, as long as I can.
But you'll look mindful at another world.
Still burning today when I see your foreign eyes
And I'm so frighten when I seem to feel,
that so well known mouth.

Please take away the guilt of my soul
Give him that absolute moment so I can scream
in front of them, those perverted monsters,
who dare to curse our primary feeling,
And I'll forever be able to scream out loud,
That I'm so happy I could die...!
And now, among all those sad corpses,
mine has to fall too... but he is SMILING!

Tânjesc la gâtul tău, ale mele brațe

Suflet pereche, te aștept acasă.
Tot la același geam, purtând doar niște perle,
tremurând.
Dar știu c-atunci când ai s-apari o să tot sorbi din mine teama,
Și-am să te-mbrățișez cu ale mele brațe obsedate de căldura ta.
Dar tu vii agale și tiptil
și dintr-un colț al trupului meu uscat de idei proaste,
am să te strig, cât încă am să pot...
Dar tu ai să privești atent la altă lume,
și azi tot ard, când văd privirea ta străină
și mă-nspăimânt când simt aceeași gură cunoscută...

Sufletului meu, te rog, i-ai vina,
Dă-i clipa absolută să poată urla,
În fața lor, perverșilor monștri, înjurători ai sentimentului primar...
...that I'm so happy I could die...!
Și-acum, printre cadavrele-astea triste
are să cadă și-al meu... dar ZÂMBIND!

Mai aproape de absolut

Îmi sufli nopți pline cu zori în suflet
Și-atunci când pleci fără de sunet
Tot știu și nu m-aș sătura de-atâtea sentimente
Că-n munții veșnici păstrăm eternele momente.

Și calci iubito ale mele fire de iubire
Și iarba valuri de obsesie va respira prin mine
Aripi de uliu am să prind de-aici încolo
Și n-am să pot să fredonez nici azi cântece solo.

Furtuni de gânduri îmi dezlănțuie speranța
Și ne tot leagănă prin vise azi distanța
Iar munții ăștia de sub noi s-ar prăbuși în jos,
Căci mâine sigur n-o să fie ce-a mai fost.

Se plâng pășunile, pădurile și râuri,
Mai trec prin noi aceste vagi surâsuri,
Căci prin metamorfoză te-ai unit cu cerul
Și-mi vâjâie prin trup azi dorul.

Pleacă, fă-ți drumul în ceața asta deasă
Ca între cântece de păsări azi să te văd mireasă
Nuntă de de stele și luceferi ai să porți în frig,
C-atunci mut de uimire, să nu pot să te strig...!