Femeia din viața ta

   Femeia... Atâtea milioane de exemplare, atâtea modalități în care bărbații să găsească iubirea. Atâția copii care-și vor găsi alinarea la pieptul ei. Atâtea vorbe de bine care vor putea fi rostite prin glasul ei dulce... Femeia-chemarea senzualității, definiția sentimentelor iubirii, înțelegerii, blândeții, grației umblătoare, fineții, iar toate acestea, sub încă un acoperiș: putere.
  Creând femeia, Dumnezeu a redat-o sub o perfecțiune fantastică. A vrut ca femeia să fie din punct de vedere fizic completă, la fel ca și bărbatul, însă capabilă să pășească grațios pe pământ, i-a dat două mâini unde să poată adăposti nu unul, ci oricâți copii ar avea, minte să poată cugeta așa încât să poată fi înțelegătoare cu sufletul său pereche, putere cât să poată munci ore în șir fără să se plângă și bunătate împletită în lacrimi să dăruiască până la ultima bucățică de inimă pe care o are, odraslelor, care au să plece departe de ea, lăsându-i obrajii uzi. Toate acestea, sub un singur chip, și un singur cuvânt: mamă.
   Apoi, sunt bărbații...
 Unii care nu-și prețuiesc femeia, găsind-o neatrăgătoare, căutând pe altele și altele care însă nu-i pot înlocui sufletul femeii tale. Femeia, are să găsească, totuși, iertare.
  Unii care găsesc că bătăile și jignirile sunt tot ceea ce merită. Ea are, totuși să înțeleagă că tu meriți și a 10-a  șansă și încă are să te creadă când îi pui că te vei schimba.
  Unii care, cred că femeile, sunt slugi și ar trebui să muncească zi și noapte, pentru că asta le e datoria. Femeia are să închidă ochii și să tragă să le îndeplinească pe toate, pentru că își iubește căminul.
  Unii care pur și simplu nu le mai văd, nu le mai dau atenție și se lipsesc de prezența lor. Femeia are totuși răbdare ca el să se întoarcă la ea.

 Apoi, e și bărbatul care înțelege faptul că sensibilitatea ei e sfântă, deși pare puternică, că mâinile ei trebuie sărutate, deși prin ele trec munci grele și că întreaga ei existență trebuie prețuită ca un dar pentru viață.

  Nu neg că sunt femei care nu se găsesc sub nicio formă în descrierea asta, însă fiecare om „rău” reflectă vreo suferință sau neînțelegere undeva în spatele tuturor faptelor sale.

În final, o pildă frumoasă despre crearea femeii :)

Dumnezeu creând femeia, muncea târziu în cea de a șasea zi. La Dânsul a venit un înger și l-a întrebat:

“De ce pierzi atâta timp pentru lucrul ăsta?

“Dumnezeu i-a raspuns: “Uită-te la toate detaliile pe care trebuie să le respect pentru a o face. Ea trebuie să se spele usor, dar să nu fie din plastic, să aiba mai mult de 200 de părți care se mișcă și in același timp să fie grațioasă.Trebuie să se poată vindeca când este bolnavă; să poată să muncească cate 18 ore pe zi. Ea trebuie să aibă doar două mâini, dar cu ele să poată cuprinde mai mulți copii deodată și să îi poată îmbrățișa în așa fel încât să le treacă orice durere.”Îngerul a rămas impresionat:

“Este un model standard? Asta e imposibil! Prea multă muncă pentru o zi. Lasă pe mâine.”

“Nu!” a zis Dumnezeu, „o voi termina azi și ea va fi preferata mea”.

Îngerul s-a apropiat și a atins-o: “Doamne, dar e așa de fină!”

“Da, este fină, dar de asemenea am făcut-o și foarte puternică. Nici nu poți să-ți imaginezi câte poate să suporte și să învingă. Arată fragilă, dar în ea se ascunde o putere imensă.”

“Poate să gândească?” – a întrebat ingerul.

Dumnezeu a răspuns: “Ea poate nu numai sa gândească, dar și să convingă.”

Îngerul a atins obrazul femeii: “Doamne, se pare că are undeva un defect, are obrazul ud.”

“Nu, nu este defectă,”- l-a corectat Dumnezeu- “acestea sunt lacrimi.”

“Pentru ce sunt ele?” – a întrebat îngerul.

“Prin ele iși exprimă tristețea, dragostea, singurătatea, suferința și mândria.”

Îngerul era cu adevărat impresionat: “Doamne, ești un geniu! Te-ai gândit la toate. Femeia este cu adevărat uimitoare.”

“O, da!” – a spus Dumnezeu. “Ea are puteri cu care poate să uimească bărbatul. Ea poate să râda, atunci când îi vine să plângă. Ea poate să zâmbească, atunci când este speriată. Ea o să ajute pe altul, atunci când ea insăși are nevoie de ajutor. O singură privire de a ei poate face ceea ce nici unui bărbat nu-i stă în putere…”

Îngerul nu putea scoate niciun cuvânt și o privea uluit.

Atunci Dumnezeu a oftat: “Numai că un lucru la ea nu este în regulă. Un singur neajuns, pe care dacă ea nu o să-l corecteze, poate să-i strice viața.”

“Care este acesta?” întrebă îngerul.

“Ea nu-și cunoaște valoarea…”

Întri accent moldovinesc șî restu' lumi'

  Di la Biniditat șî P.O.H.U.I. din vremurili di az' parcî li mai sari în ochi șî la restu' lumi' accentu' ista cari multora le-o dat bătăi di cap. Dacî pânî amu' ne-o tot dat pisti nas atâța cî vorbim cum vorbim, alțî cî îi comic, alțî cî îi penibil...na cî amu' tătă lumea zâci dacî îi intrebi, „biniditat” cu-oleacî di borș sî cu smântânî...
  Șî mai colinz' oleacî pi drumurili youtube, dai di Zdob șî Zdub cu Moldovenii s-au născut, ș-asta bunî melodii... Mulț' o fost, șî chiar mulț' o sî mai fii, cari nu sî pre' mândresc ii cu graiu' da' nu uitaț', frumoș copchii a Moldovii, cî lu' Pavel Stratan nu i-o fost rușâni a cânta, lu' Ion Creangă nu i-o fost rușâni a scrii, cum nici lu'  Mihai Eminescu nu i-o întunicat mintea cî s-o născut la Botoșani. Înainti di-a pleca capu' in gios înaintea ălora cari au a râdi di accent, spuneț' sî voi: așa moldoveni cum ne-am născut, așa sî Ciprian Porumbescu o reușât a compuni muzicî chiar dacî Dumnezău i-o dat a sî naști în Suciava. Ș-apu' Dumnezău cu mila, cî atâta di mulț' artiști o râdicat Moldova asta cî dacî am sta sî îi numărăm cini mai știe câti maini ne-or' trebui...Șî alțî' încî au a sî naști șî a scrii iar șî iar istorii!
  Sî tot așa, putem sî continuăm sî n-am termina nicio listî, niciun capât n-am ave', da' nici un început n-am ci avut dacî tot moldoveni' 'cia n-ar ci scris „Letopisețul țărâi Moldova, de cand s-au descălecat țara”...

 Sfatul meu, nu vă fie rușine cu accentul nostru oriunde ați fi, că o vorbă din folclor spunea, „sângele, apă nu se face„! 

Ghidul feisbucarilor

 Atenție, acest ghid se adresează tuturor persoanelor care au hotărât să  dea un nou sens vieții lor, anume să-și facă un cont de feisbuc!! Dacă apar reacții adverse, precum dependența, sfatul meu este să încercați cât de cât să mai ieșiți afară. N-are importanță dacă pe geam sau ușă.

 Așadar, începem!

 Regula NR.1: din momentul procurării contului, trebuie să adoptăm un limbaj adecvat. Rugăm, lăsați deoparte cratime și alte tâmpenii pe care le-ați învățat la școală(sau nu). Litera ”C” automat va fi înlocuită cu ”K”, nu ai vrea să pari un dobitoc care nu știe să se adreseze gagicilor/gagiilor și altor categorii pe care le căutăm aici.  Următoare cerință: litera ”I” va fi înlocuită cu ”Y”, și niciodată nu vom scrie cu mai mulți de ”Y” dacă vrem să ne referim la numărul plural sau vrem să articulăm cuvinte. Astfel, salutul va trebui formulat sub forma, ”Buna, ke faky?”.Se cere și înlocuirea conjuncției ”ca”,automat cu ”K”. Pentru mai multă dramă de adăugat după litera ”T”, un ”H”, scriind de exemplu:”Thoamne!”în loc de ”Doamne!”. Aici intervenim cu regula NR.2: Semnele de punctuație! Vor fi folosite numai dacă vom dori să fim poeți, să impresionăm o gagikă sau un smeker, prin comentarii sau mesaj. Exemplu: ”M-ă lupt ku amyntyrea ta/ S-ă te skot din ynima asi vrea/ kipul tău il vad mereu/ sy m-ie din ke in ke mai greu?”(Nicoleta Guta-Mă lupt cu amintirea ta). Nu contează unde puneți semnul întrebării sau exclamării, unde e virgulă sau punct, unde e cratimă sau nu... Trebuie doar folosite! Important de asemenea, este să fie manele, versuri de manele, citate din Nicolae Guță, Florin Salam, Copilul de Aur, abia atunci persoana respectivă își va da seama ca sunteți o persoană cu adevărat inteligentă.

 Regula NR.3: Atunci când vă faceți profilul, dacă veți dorti să fiți cât mai mult apreciați, cu cele mai multe like-uri, cum se zice să ”aveți valoare”, aveți nevoie de: rochii roz, decupate dacă se poate și cât mai scurte (nu trebuie neapărat să acopere fundul iar lenjeria intima, rămâne la alegerea dumneavoastră dacă va exista sau nu), machiajul trebuie să fie cât mai evident. Ochii să fie în culori țipătoare, gen:verde, albastru, roz, roșu, negru chiar și pentru creșterea popularității sfătuim să le aveți pe toate. Fondul de ten, minim 2 degete grosime și cât mai închis la nuanță. Se poartă tuciriul. Rujul de pe botic, să fie cât mai strălucitor, probați cu aparatul foto setat cu bliț: faceți poza, iar dacă atunci când o vedeți, vă dor ochii, sunteți pe drumul cel bun în legătură cu machiajul. Acum, tot ce vă mai trebuie, este o pereche de ochelari. Dacă aveți bunici la țară sau chiar locuiți acolo, știți că în fiecare an de Paște, vin la cimitir, acele tarabe care vând astfel de ochelari. Procurați cât mai multe perechi să vă ajungă tot anul! Și fetelor, nu uitați de poziție, țuguiați buzele până vi se par că sunt mai mari decât propriul creier, sânii trebuie să fie scoși în evidență mai tare ca botul iar fundul aruncat în spate de parcă ai incerca să il desprinzi de corp! Și nu uita, uită-te la aparatul ăla ca și cum te iubești cu el! În final, descrierea să conțină un mesaj, de preferabil în versuri (cauți pe goagăl ”statusuri”) și spui gen cât ești de dorită și căutată de băieți și cum le sucești tu lor mințile cu ochii ăia care se văd prin tricou.

   Trecem la băieți... Când urmează șutingul trebuie ca garderoba să conțină: O cămașă roz, un tricou care să stea mulat pe mușchii prezenți sau nu. Un must have este și maioul! Brațele lucrate sau nu, indiferent, trebuie sa se vadă pe feisbuc! Aa și la fel, și maioul trebuie să fie mulat, dacă nu, sfătuim să faceți poza la bustul gol. Pantalonii: să fie blug, obligat să fie din ăia rupți, cârpiți și etc...Dar vă puteți ajuta de o foarfecă! E ușor, tăiați în orice direcție(aveți grijă la piele și mărarul de pe picioare) și sunteți gata de pozat! Oh, să nu uiăm ultima piesă!!! Încălțămintea trebuie să fie o pereche de adidași, pe care să scrie Adidas sau Nike, de asemenea încurajăm să vă folosiți de un marker daca aveți la îndemână. Opțional, puteți adăuga o șapcă pe care să scrie Boss, sau o căciulă.

  Regula NR.4: DECORUL din poză, sau peisajul unde va fi realizat șutingul.

Pentru o grămadă de like-uri și comentarii, alegeți un spațiu cât mai natural. Un imaș unde pasc vacile sau oile, un bar unde se vede multă băutură în spate. Sfat: dacă aveți poză cu vreo sticlă cu alcool în mână, beneficiați de aprecierea tuturor prietenilor virtuali.P.S. bețiile trebuie și ele puse pe facebook, indiferent de posturile în care ați fost fotografiați, fie căzuți sub masă, fie că sunteți femeie și vi se vede lenjeria, fie că sunteți bărbat și ați fost surprins in vreun WC. P.S. Îți trebuie și poze cu țigara, fie că fumezi sau nu, femeile trebuie să vadă că ai bani de aruncat pe tutun.

 Regula NR.5: cum dovedesc lumii că am valoare?

 Simplu, trimiți cereri de prietenie tuturor, comentarii sau mesaje. Nu te descuraja dacă primești înjurii înapoi cum că ai fost prea insistent, ”oamenii e invidioși”! Continuă să dai like-uri si cereri tuturor. Stai acolo, în fața calculatorului chiar și zile la rând, în fond, marile ”vedete” pe care le vedem la TV, n-au mai multă școală ca tine. Poate așa au ajuns și ele! Distribuiți multe manele și chestii de genul care vă cresc valoarea automat. Guță și Salam ”e mari artiști e ascultați de mulți mafioți pe viața lor”.

 Regula NR.6 și ultima...NUMELE.

Numele pe care îl puneți pe feisbuc, nicidecum nu trebuie să fie ăla pe care îl ai în buletin(asta dacă ai buletin). Trebuie să fie formate din prenumele tău, urmat de consacratele ”skumpika”, ”bobocika”, ”dulkeatza”, ”delikioasa”, ”frumushyka”, ”aia myka shy rhea”, și multe altele pe care le voi completa după ce revin cu mai multe informații. Pentru băieți: ”bos de bos”, ”frumushelu”, ”simpatyku”, ”rasfatzathu”, etc.

  Pășim așadar, iată, într-o lume cu totul nouă...Limba română trebuie dată cu totul deoparte, îmbrățișând aceste noi și excentrice reguli de scriere. Distracția e că veți putea pune voi cratimile unde aveți chef, puteți chiar să aduceți elemente noi în limbajul feisbuccian și cine știe, poate scrieți istorie...

...Doamne ferește!

  Acest articol a fost scris în memoria Limbii Române, măcelărite în labirintul rețelelor sociale...

Iubind trecutul bătrâneții

  Să recunosc, demult n-am stat la masa asta. Pare așa părăsită și tristă... Lumânările astea parfumate care mi-au plăcut așa mult odată, mai ales pentru aspectul lor vintage...fereastra...fereastra asta pe care intră azi soarele mai că mă saluta bucuroasă că stau înaintea ei... vaza asta alba în care niciodată, defapt, n-am apucat să pun o floare. Pe imprimantă a cucerit-o praful... Dulapul ăsta mare despre care nici nu mai știu ce haine găzduiește...Poate haine care nici nu-mi mai vin, dar mi-e greu să le arunc. De fiecare dată când am facut ordine tot am păstrat din ele. E parcă aș vrea să mă arunc pe mine. Ursuleții ăia de pluș...n-a mai stat nimeni de mult să-i întrebe cum mai stau cu sănătatea, le făceam eu injecții odată, odată... Un cățeluș bibelou, l-am păstrat că mereu am iubit câinii. Scaunul de după birou pe care oricum niciodată nu l-am folosit decât să arunc haine pe el...
  De fiecare dată când mă întorc acasă toate astea mă așteaptă ca zâmbind. Și blogul, pe care la fel, mai scriu abia atunci când mă reîntorc. Urlă toate de singurătate când sunt aici. De aceea trebuie să bag boxele în priză, să deschid youtube-ul și să mă prefac că nimănui nu i-a fost dor de mine.
  Patul, încă mă suportă deși mă prinde doar o noapte, poate două pe săptămână... Mă întreb ce-or' să facă atunci când n-o să mă mai întorc. Știu că nu o să se resemneze niciodată, așteptând critica zi când iar m-oi întoarce să le ating, zbânțuită, zăpăcită ca-n tinerețe...Patul are să-mi îmbrățișeze trântele de bucurie ca la prima dragoste, masa are să suporte presiunea pixului pe care scriam odată cuvinte de dragoste primului iubit, scaunul are să fie acoperit iar de haine și haine ca atunci cânt entuziasmată de vreo întâlnire nu știam cu ce să mă îmbrac... Imprimanta are să scoată iar imagini alb-negru cu vreun amorez... lumânările au să se aprindă în miez de noapte, la lumina cărora voi sta visând din nou, către vreo nouă escapadă în lumea largă... Calculatorul are să-mi cânte în surdină alte melodii de-ale Backstreet Boys-ilor...Vaza aceea poate are să fie plină cu flori din grădină... Urșii mei de pluș au să pară iar că zâmbesc și că vorbesc zicându-mi ce-i doare și ce au nevoie și chiar am să-i mângâi pe fiecare în parte. Soarele o să-mi intre în ochi și n-o să mă lase să dorm!

  Și eu, eu n-o sa fiu tristă, eu o să îmbrățișez fiecare moment de viață pentru că fiecare clipă a tinereții mi-a dăruit motive să iubesc, să plâng și să râd! :)