Ies din casă și fără să-mi dau seama am un fermoar deschis la geantă de unde foarte proabil pot să pierd banii, telefonul (m-am născut zăpăcită și nu-i leac).
- Așteptări de la lumea pe care o visez: Don'șoară, vezi că-ți pierzi banii, închide-ți geanta!
-Realitatea: Păcat că circulă conducerea statului, cu limuzina că băgau ei mâna...așa, oricărui om care se află lângă mine, i se aprinde beculețul când vede poșeta deschisă și înșfacă orice găsește. În oricare din cazuri, în final mă trezesc fără bani, telefon, ș.a.m.d. (indubitabil).
Acum să nu fiu ipocrită, recunosc că o singură dată mi-a zis o cucoană într-un maxi-taxi că am geanta deschisă (păcat că atunci nu mai conta pentru că oricum era goală, dar gestul a fost frumos).
De-aceea peste tot unde merg, în special în locuri aglomerate văd femei care-și țin genți, poșete sau portofele pe sub braț sau lipite de corp, strâns. Nu e amuzant să te comporți în propria țară ca și cum ești la spitalul de nebuni (panică)...
Referitor la problema cu romii...
În altă zi, ies să stau în parc și eu liniștită, e duminică seara... Ultimul moment de relaxare din weekend. Nici bine nu m-am așezat pe una din bănci că mă abordează o gășcuță de băieți (n-au mai mult de 12 ani, romi a se-nțelege) cu o nouă tehnică de cerșit: „Dă la băiatu' un ban!”... speechless. Mă lasă mască uneori tupeul lor și ori mi se pare dar din ce în ce mai îndrăzneț, mai mai să sară la bătaie să le dai un ban dom'le. Și la final tot noi să fim numiți rasiști că discriminăm și că i-am numit țigani. Ajută-ne Doamne și pe noi că începem noi de-acu' să fim victime ale discriminării...
În altă zi, de pe vremea când eram prin liceu, după ore, pe-o bancă din centrul orașului văd că se apropie de mine două fete, de origine romă, și cunoscuta abordare cu „dă-mi un leu să-mi iau o pâine”. Îi zic că n-am bani ca acu' am ieșit de la școală și dau să plec să scap de ele că erau tare insistente și când înțeleg că n-am să le dau bani mă iau cu „bine, bani n-ai dar dă-mi măcar o țigară!” Să mor când aud... Zic că nu fumez și tot ținându-se de mine pe stradă „cum nu fumezi?! lasă că știu eu că fumezi, am văzut eu că ai țigări”. Nici n-am știut cum să reacționez...speachless.
În altă zi, tot în timpul liceului, am 3 lei la mine pentru mâncare. Ies să mă duc la Mopan să-mi iau niște covrigi și văd acolo stând în ger vai, o sărmană femeie, cerșea. Fată cu conștiință greoaie de la mama de-acasă, îi las din 3 lei ai mei, un leu ei și ma duc bucuroasa și-mi iau și eu 2 covrigi acolo... Ca să zic că, după ce termin orele și ies de la școală biata femeie bătrână vai de capu' ei, era la crâșma din piață, fuma și ea sărmana o țigară și bea un rom... speachless.
Referitor la oamenii de lângă noi, și la muncă
Am lucrat anul trecut la un anumit restaurant. Făcând gestiunea într-o dimineață, sesizez că fata asta cu care lucram se înșelase singură de niște bani. O chem bineînțeles și îi arăt ca să-și ia banii înapoi (dispun totuși de o conștiință și 7 ani de-acasă). Faza dură face ca peste câteva săptămâni eu să fiu concediată din motivul cui? :)) Din complotul bunului meu colectiv cu care lucram. Păi și-atunci, n-ar trebui să mă duc eu la mama acasă și să-i reproșez că m-a crescut și educat să fiu simțită, cu conștiință și cu frică de Dumnezeu?! :))
Situațiile acelea în care ajuți un om să coboare din autobuz sau microbuz că doar așa te-a învățat mama și când să cobori tu, îți dă altu' cu ușa în cap.
Ce lume-i asta în care atunci când ieși pe stradă ții și cu dinții de poșetă, în care atunci când faci un gest frumos devii vulnerabil și bun de furat, în care dai săracului o bucată de pâine și cere bani de țigări...? De ce n-aș fugi din țara asta când șefii statului dorm pe conturi grase în bănci și altuia îi plâng copiii de foame... De ce m-aș strădui să muncesc cinstit când jumătate din banii de salar se împart în impozite care nu știm unde ajung...? De ce aș aduce un copil pe lume când unica lui șansă de „a trăi bine” e să devină fie hoț, fie imigrant...? De ce aș avea încredere în lege când până și postul de polițist trebuie cumpărat cu miile de euro...cum să mă duc la spital când medicii nu-s plătiți și cer bani de la mine?...Cine să educe copiii când profesorii au salarii prea mici in comparație cu parlamentarii noștri care dorm așa de bine în scaune...
...Doamne ajută!
