în oglinda unui obosit plâns,
când ne jucăm cu cercul
printr-un câmp de copilării,
când închidem în suflet
tăcerea unor ancestrale
dorinţe de-a schimba lumea,
e numai un alt gest
de-a capitula-n noapte,
printre umbre de fantezii,
printre-mposibile naşteri.
când ne privim tristeţea
în ochii tuturor clipelor,
în buzele-arse de timp,
când judecam ferestrele
pentru dimineţi prea roz,
pentru ploi urlând în noi,
când ne dispar cuvintele
şi nu putem pulsa iar,
e numai semn prea clar
c-am greşit şi suntem goi,
sentimentele ni-s moarte.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu