Îmi sufli nopți pline cu zori în suflet
Și-atunci când pleci fără de sunet
Tot știu și nu m-aș sătura de-atâtea sentimente
Că-n munții veșnici păstrăm eternele momente.
Și calci iubito ale mele fire de iubire
Și iarba valuri de obsesie va respira prin mine
Aripi de uliu am să prind de-aici încolo
Și n-am să pot să fredonez nici azi cântece solo.
Furtuni de gânduri îmi dezlănțuie speranța
Și ne tot leagănă prin vise azi distanța
Iar munții ăștia de sub noi s-ar prăbuși în jos,
Căci mâine sigur n-o să fie ce-a mai fost.
Se plâng pășunile, pădurile și râuri,
Mai trec prin noi aceste vagi surâsuri,
Căci prin metamorfoză te-ai unit cu cerul
Și-mi vâjâie prin trup azi dorul.
Pleacă, fă-ți drumul în ceața asta deasă
Ca între cântece de păsări azi să te văd mireasă
Nuntă de de stele și luceferi ai să porți în frig,
C-atunci mut de uimire, să nu pot să te strig...!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu