Suflet pereche, te aștept acasă.
Tot la același geam, purtând doar niște perle,
tremurând.
Dar știu c-atunci când ai s-apari o să tot sorbi din mine teama,
Și-am să te-mbrățișez cu ale mele brațe obsedate de căldura ta.
Dar tu vii agale și tiptil
și dintr-un colț al trupului meu uscat de idei proaste,
am să te strig, cât încă am să pot...
Dar tu ai să privești atent la altă lume,
și azi tot ard, când văd privirea ta străină
și mă-nspăimânt când simt aceeași gură cunoscută...
Sufletului meu, te rog, i-ai vina,
Dă-i clipa absolută să poată urla,
În fața lor, perverșilor monștri, înjurători ai sentimentului primar...
...that I'm so happy I could die...!
Și-acum, printre cadavrele-astea triste
are să cadă și-al meu... dar ZÂMBIND!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu