Iubind trecutul bătrâneții

  Să recunosc, demult n-am stat la masa asta. Pare așa părăsită și tristă... Lumânările astea parfumate care mi-au plăcut așa mult odată, mai ales pentru aspectul lor vintage...fereastra...fereastra asta pe care intră azi soarele mai că mă saluta bucuroasă că stau înaintea ei... vaza asta alba în care niciodată, defapt, n-am apucat să pun o floare. Pe imprimantă a cucerit-o praful... Dulapul ăsta mare despre care nici nu mai știu ce haine găzduiește...Poate haine care nici nu-mi mai vin, dar mi-e greu să le arunc. De fiecare dată când am facut ordine tot am păstrat din ele. E parcă aș vrea să mă arunc pe mine. Ursuleții ăia de pluș...n-a mai stat nimeni de mult să-i întrebe cum mai stau cu sănătatea, le făceam eu injecții odată, odată... Un cățeluș bibelou, l-am păstrat că mereu am iubit câinii. Scaunul de după birou pe care oricum niciodată nu l-am folosit decât să arunc haine pe el...
  De fiecare dată când mă întorc acasă toate astea mă așteaptă ca zâmbind. Și blogul, pe care la fel, mai scriu abia atunci când mă reîntorc. Urlă toate de singurătate când sunt aici. De aceea trebuie să bag boxele în priză, să deschid youtube-ul și să mă prefac că nimănui nu i-a fost dor de mine.
  Patul, încă mă suportă deși mă prinde doar o noapte, poate două pe săptămână... Mă întreb ce-or' să facă atunci când n-o să mă mai întorc. Știu că nu o să se resemneze niciodată, așteptând critica zi când iar m-oi întoarce să le ating, zbânțuită, zăpăcită ca-n tinerețe...Patul are să-mi îmbrățișeze trântele de bucurie ca la prima dragoste, masa are să suporte presiunea pixului pe care scriam odată cuvinte de dragoste primului iubit, scaunul are să fie acoperit iar de haine și haine ca atunci cânt entuziasmată de vreo întâlnire nu știam cu ce să mă îmbrac... Imprimanta are să scoată iar imagini alb-negru cu vreun amorez... lumânările au să se aprindă în miez de noapte, la lumina cărora voi sta visând din nou, către vreo nouă escapadă în lumea largă... Calculatorul are să-mi cânte în surdină alte melodii de-ale Backstreet Boys-ilor...Vaza aceea poate are să fie plină cu flori din grădină... Urșii mei de pluș au să pară iar că zâmbesc și că vorbesc zicându-mi ce-i doare și ce au nevoie și chiar am să-i mângâi pe fiecare în parte. Soarele o să-mi intre în ochi și n-o să mă lase să dorm!

  Și eu, eu n-o sa fiu tristă, eu o să îmbrățișez fiecare moment de viață pentru că fiecare clipă a tinereții mi-a dăruit motive să iubesc, să plâng și să râd! :)