Au curs pârâie de umilință
Au prins cuvintele ființă,
S-a diluat sânge cu apă
Săpami-aș Doamne groapă!
Unde m-afund știu viermii morți
Și unde-aș vrea să fug, închise vor fi porți
M-aș face pulbere de praf sau bolovani la vale,
Să n-aud... sufletele-mi cânt-a jale.
Citești priviri și nu mai înțelegi deloc,
Dă semnelor murdare foc...!
Suspină unde nu s-aude muscă speriată,
Bea numai din izvor, apă curată.
Mi-am dezlegat brățara de credință
Am să mai treier lanuri mari de biruință,
Plec capul, dar speranța e în aripi, surdă
Și mintea mea, în fața vieții, crudă!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu